RO | RU | EN

Calendar

Noutăți патриархия.ru

Panorama Mănastirii

Statistica vizitatori

Acum pe site: 10
Astăzi: 64
Săptămînal: 2234
Lunar: 11541
Pe 3 luni: 34958

CIRCULARĂ

 

Taina Pocăinţei,

Taina renaşterii spirituale a omului din moartea păcatului

 

Preacuvioși şi Preacucernici părinţi,

iubiţi fraţi şi surori în Domnul

 

     Perioada triodului este o perioadă de trăire sufletească deosebită de cealaltă vreme, atât prin scopul său, cât şi prin rânduiala bisericească şi viaţa noastră sufletească. Cele mai frumoase rugăciuni, cântări şi citiri bisericeşti sunt cele din Triod. Calde, duioase, smerite de simţul durerii şi al nădejdii noastre, ele ne trezesc cugetul nostru, ne cheamă la pocăinţă, la îndreptare, la întărire sufletească şi la înălţarea cu duhul spre taina cerului slavei lui Dumnezeu.

     În perioada Triodului avem acest timp deosebit de gândire, de învăţătură, de căinţă pentru păcatele noastre, cu care am adus suferinţă Domnului Iisus Hristos, de cerere, de iertare, de mărturisire a păcatelor şi de împărtăşire, de împăcare cu Mâtuitorulși Izbăvitorul nostru de osânda păcatelor noastre.

     Hristos vine în întâmpinarea noastră cu milă și dragoste, lăsând în Biserica Sa cea Sfântă Sfintele Taine. Ele ne curățesc păcatele, ne împărtășesc cu Hristos și tot Ele sânt cele care ne întăresc credința noastră.

     În această perioadă, îndemn pe preoţi de a-şi îndeplini cu seriozitate şi jertfelnicie misiunea de terapeut duhovnicesc. Sfânta Taină a Mărturisirii să fie administrată cu discernământ, preotul să folosească medicamentele speciale pentru vindecarea sufletului, pentru înlăturarea şi stârpirea păcatelor şi patimilor. Din păcate, această Sfântă Taină astăzi este tratată superficial, graba şi superficialitatea îi pierde sensul adevărat al ei. Creştinii nu trebuie să treacă pe la mărturisire asemenea unei oi prin strungă, conştiinţa lui trebuie să fie cercetată, păcatul scos în lumina sufletului şi arătat omului că o asemenea patimă sau păcat îi îmbolnăveşte sufletul şi trupul. Preotul să fie asemenea unui medic trupesc, să descopere boala, rana, să înlăture din acea rană toate impurităţile, apoi să prescrie o recetă, adică să dea un canon, apoi văzând că rana este curată să plaseze pe ea tratamentul respectiv, adică să-i permită de a se cuminica cu Sfintele Taine. Dacă preoţii sunt superficiali în administrarea Sfintei Taine a Spovedaniei, la fel şi superficială rămâne iertarea păcatelor. Preotul ca medic nu poate prescrie un tratament corespunzător pentru boala păcatului înainte de a cunoaşte boala penitentului. Căinţa e de un aşa de mare folos, pentru că ea îl ajută pe om să învingă ruşinea şi să-şi arate rănile unui medic, căci medicul nu ştie ce medicament să-i dea. De aceea preoţii trebuie să îndemne pe oameni să-şi ara­te rănile, să-şi mărturisească păcatele. Această artă duhovnicească de a vindeca sufletul de rănile păcatelor, de a-l face pe om să crească duhovniceşte, de a-l hrăni cu hrană din Sfintele Scripturi şi din scrierile sfinţilor şi mai ales de a-i purta în rugăciune pe cei pe care îi avem ca fii duhovniceşti este o lucrare de toată viaţa. În vremea noastră spovedania este foarte necesară şi este de mare folos ca părintele duhovnicesc să ofere sfatul lui, care trebuie să se bazeze pe înţelepciunea din Sfintele Scripturi şi din scrierile sfinţilor, nu pe păreri proprii şi egoiste sau pline de orgoliu. Duhovnicia nu este atât de grea ca sfat dat altora, ci este foarte grea ca rugăciune permanentă pentru cei pe care i-am primit la spovedanie.

       Preoţilor, fiţi foarte atenţi la administrarea acestei Sfintei Taine, vedeţi ce vă învaţă Sfântul Ciprian, că preotul trebuie să îndemne pe păcătos la pocăinţă; aceasta e calea legitimă a mântuirii. O iertare prea uşoară adaugă, printr-o falsă milă, răni noi la rănile vechi ale celor păcătoşi şi le provoacă o cădere şi mai mare, întrerupându-le pocăinţa.

      În perioada Postului Mare bisericile sânt pline de credincioși, dar o mare parte dintre ei vin și participă la aceste Taine după o învățătură a lor, a buneilor lor și tot ceea ce fac ei vine ca un simplu obicei de a o face, a se mărturisi și împărtăși neavând habar de ce se fac aceste lucruri. Se pierde conlucrarea preoților cu credincioșii, iar cei din urmă sânt pasivi pe planul mântuirii. Oamenii sau deprins a primi pe Hristos ușor fără un mare efort, fără osteneala postirii perioadei prestabilite în întregime, fără rugăciune și neîndeplinirea canonului, dar ce ușor se primește, ușor se pierde și nu se prețuiește. De aceea îndemn preoții să fie mai prudenți și cu luare aminte în lucrarea mântuitoare a turmei sale prin mărturisirea în particular a fiecărui credincios și soluționarea problemelor apărute.

      Canonul primit trebuie ținut și urmat cu strictețe. A fost dulce păcatul la săvârșire, dar trebuie să fie și căință sinceră și cu zdrobire de inimă, ca cu adevărat să primim iertare pentru păcatele săvârșite.

      Preoții trebuie să aibă un program de catehizare și mărturisire prestabilit din timp în perioada postului, ca să fie cercetată toată turma păstorită, nu numai acei care vin la biserică, dar să vizitați oamenii pe la case, mai ales cei bolnavi. Să fie făcută o evidență a creștinilor mărturisiți, împărtășiți și cât de des o fac.

      Preoţilor, învăţaţi-i pe creştinii din parohie că mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului tre­buie să fie:

   1. Completă, adică să cuprindă toate păcatele săvârşite după botez sau, mai exact, de la ultima spovedanie, şi să nu ascundă nimic din cele făptuite;

   2. Sinceră şi făcută de bunăvoie;

   3. Secretă (făcută în taină);

   4. Cu umilinţă şi cu zdrobire de inimă, adică având cu părere de rău pentru păcatele săvârşite şi cu dorinţa sinceră de a nu le mai face.

   Simpla mărturisire sau înşirare a păcatelor fără pocăinţă adevărată şi fără hotărâre de îndreptare nu aduce iertarea păcatelor, căci zice Domnul: „De nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel" (Luca 13, 5). Totul este ca, de la o mărturisire până la alta, creştinul să se ostenească a-şi îndrepta cât mai mult viaţa, desăvârşindu-se mereu în virtute.

 

Iubiţi fii şi fiice în Hristos Domnul,

 

   Există multă suferinţă astăzi şi, mulţi ne punem întrebarea din ce cauză suferă el, tu, ea. Răspunsul acestor întrebări ni-l descoperă și Sfântul Nicolae Velemirovici:  De ce se închid norii când câmpiile sânt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s-a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.

   Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere!

   Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.

   Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînţelegerii din înlăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărâtă de lacrimi şi urâciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei dinlăuntru.

   Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini. 

     Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din înlăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.

        Ştii tu oare, fiule, de ce s-au înmulţit bolile şi înfricoşatele molime? Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.

        Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtiţele? Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri. Nu plânge, fiule, în curând Domnul va veni şi va îndrepta toate.

       Îndemnându-i pe preoţi la o administrare corectă a Tainei Sfintei spovedanii, şi arătându-vă care sunt cauzele crizei moral-spirituale ale lumii de astăzi, vă îndemn pe toţi ca perioada Postului Mare ce urmează să o parcurgeţi să fie una de pocăinţă sinceră şi mântuire sufletească.

 

† PETRU

Prin harul lui Dumnezeu

Episcop de Ungheni şi Nisporeni

    

Din aceiaşi categorie

CIRCULARĂ PĂRINŢILOR PRTOPOPI ŞI CLERULUI EPISCOPIEI DE UNGHENI ŞI NISPORENI
07.06.2012 - Biroul de presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni

CIRCULARĂ
03.09.2013 - Biroul de presă al Episcopiei de Ungheni și Nisporeni

CIRCULARĂ
03.04.2013 - Biroul de presă a Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni